Desființarea posturilor de poliție sau reforma poliției din mediul rural

Sub paravanul așa zisei reforme a poliției rurale, suntem condamnați să repetăm greșelile trecutului, doar de dragul de a putea spune că am făcut reformă. Deși reformarea unui domeniu nu presupune musai desființări sau reducerea de personal, în ultima vreme s-a indus această idee ce mai nou a devenit o obsesie a reducerilor costurilor de funcționare. Într-adevăr este nevoie ca Poliția Română să devină mai eficientă și să-și reducă costurile de funcționare, dar aceste ajustări ar fi fost normal să aibă loc în acele domenii neoperative, nicidecum în zonele unde funcționarea se făcea de ani buni la o cotă de avarie, cum este cazul polițiștilor din mediul rural.

Dar ce presupune această reformă a poliției rurale? Au fost desființate posturile de poliție și au fost înființate secții de poliție care să deservească câteva comune, pe considerentul principal al reducerii costurilor, reducere ce se datora dispariției funcțiilor de șef de post. Numai că au apărut multe funcții de ofițeri șefi de secție ale căror salarii sunt incomparabil mai mari decât cele ale foștilor șefi de post. Ca să nu mai amintesc că patrularea ce se presupune că ar trebui să se facă, implică mult mai multe costuri cu combustibili, reparații și întreținere, decât cele anterioare implementării acestui proiect măreț.

 

Era totuși nevoie de o schimbare sau reformă acolo? Răspunsul este fără doar și poate, da. Situația polițiștilor din mediul rural era pur și simplu disperată. Oamenii ăia nu mai aveau viață personală, programul era 24 din 24 de ore pe zi, orele suplimentare lucrate nu puteau fi nici măcar cuantificate și deci imposibil de recuperat prin timp liber, așa cum spune legea.  Cu toate acestea, rezolvarea acestei situații nu așa trebuia făcută, respectiv prin destructurarea unui sistem ce și-a dovedit eficiența și care a ținut sub control infracționalitatea în mediul rural, ani de-a rândul. Rezolvarea corectă era ocuparea funcțiilor vacante cu polițiști, prin care să se asigure desfășurarea unei activități normale. Ceea ce s-a făcut nu este reformă, e ceva ca și cum … dacă te doare încheietura brațului, amputezi toată mâna, pentru a scăpa de problemă, în loc să o tratezi, să se vindece și să ai un braț perfect sănătos și folositor.

De ce spun asta? Pentru că din punct de vedere al serviciului polițienesc și al muncii de poliție, acest nou sistem nu este deloc bun. Nu există niciun avantaj. Nu va mai exista absolut deloc acea „cunoaștere a populației și a problemelor cu care se confruntă cei din localitatea respectivă”, la fel cum s-a întâmplat și în cazul desființării sectoriștilor, iar acum după aprox. zece ani, am realizat că a fost o mare eroare. Nu va mai exista aceeași legătură între polițist și cetățeanul unei localități rurale, dacă polițistul va trece pe acolo „în patrulare cu mașina”. Pentru a afla starea de spirit dintr-un mediu, trebuie să trăiești acolo printre ei. Trebuie să te învârți printre ei, să cumperi de la același chioșc, să te întâlnești cu omul și în alte împrejurări, la biserică sau la ședința cu părinții de la școală, etc …
Abia atunci, oamenii te consideră unul de-al lor și pot căpăta încrederea necesară astfel încât să vină și să-ți spună ce îi doare, ce îi nemulțumește sau să-ți povestească despre problemele ceva mai delicate pe care le au. Poți să patrulezi non-stop, că legătura cu omul de rând nu va mai fi aceeași, polițistul nu va mai fi perceput ca făcând parte din comunitatea respectivă. Această nouă organizare va face mult rău … o să îndepărteze cu timpul polițistul de comunitatea respectivă, situația operativă nu se va mai cunoaște atât de bine ca în vremurile existenței posturilor de poliție, iar inevitabilul se va produce și  infracționalitatea va crește, tocmai pentru că polițistul va fi doar un musafir în comunitatea respectivă. Așa că munca de prevenire adevărată nu o să mai existe, se va alege praful de această latură a activității.

Și uite așa modul de acțiune al polițistului o să se modifice în timp trecând de la dominarea infractorului în primul rând și în cele mai multe cazuri, folosindu-și creierul și abia apoi abilitățile fizice, la un mod de acțiune specific inteligenței „jandarmusculare”, de tipul: „spartului în gură”, deloc specific muncii de poliție, iar activitatea se va limita la patrulări și intervenții „în gașcă” exact ca jandarmii. Iar acest mod de acțiune va genera o imagine de grupare paramilitară, de haiduceală, specifică celor ce nu au nimic în comun cu legea și aplicarea ei.

Unul dintre argumentele în favoarea desființării posturilor de poliție a fost „scăderea lucrărilor cu caracter general înregistrate, întrucât vor fi soluționate pe loc”. Nimic mai fals! Vă asigur că în realitate nu o să se întâmple așa, ba din contră, vor crește. Si am să vă spun de ce. Acel polițist ce va fi la patrulare și va merge la o intervenție, nu o să rezolve pe loc astfel de probleme, ci se va limita imediat în a le solicita cetățenilor să depună o petiție/plângere, pentru că automat el știe că acele petiții/plângeri nu vor cădea tot în sarcina lui să le soluționeze. Si cum la noi, la români, aruncarea pisicii moarte în ograda vecinului, este un sport national, o să se constate după o vreme că se înregistrează cu mult mai multe lucrări generale decât înainte. Și toate astea se vor întâmpla întrucat intervenția nu se va mai face cu aceeaşi responsabilitate, cum se făceau pe vremea posturilor de poliție, când polițistul era constient că dacă cetațeanul depunea o plângere, tot în sarcina lui cădea să o rezolve. Același fenomen va duce și la scăderea calității actelor de constatare ale infracțiunilor întocmite.
Iar aceste probleme, nu sunt ceva nou, Poliția Română a mai trecut prin ele … numai că cei de sus se fac că nu-și mai amintesc.
Un alt argument invocat de „reformatori” a fost creșterea numărului de prinderi în flagrant și scăderea timpilor în care se ajunge la apelurile de urgență. E o altă aberație.
Poliţistul de la patrulare care are un traseu pe raza câtorva comune, nu poate ajunge sub nicio formă mai repede la un apel de urgență, pentru că nu patrulează numai într-o singură localitate, ci are un traseu întins pe distanțe apreciabile, iar în cazul unui apel de urgență, e logic că ajunge mult mai târziu decât un polițist ce se află deja în localitatea respectivă.

Singura soluție adevărată și viabilă pe termen lung ar fi fost aceea a completării deficitului de polițiști, a ocupării posturilor libere cu oameni pregătiți și finanțarea decentă a acestei ramuri, precum și promovarea unor avantaje care să-i determine pe polițiști să-și dorească să lucreze în mediul rural, să fi fost posibilă formarea unor echipe/colective care să fie unite, să se completeze unii pe alții, să poată lucra într-un program normal/firesc și care să semene panică și teamă în rândul derbedeilor din localitatea respectivă, iar asta ar fi rezolvat într-adevar toate problemele existente.

Această soluție adoptată este doar o prelungire a agoniei, iar cu timpul se va dovedi că aceste modificări au dus la o scădere a calității serviciului polițienesc și vom realiza prea târziu ce am pierdut, cum s-a întâmplat în cazul desființării sectoriștilor. Asta e,  probabil că există pe acolo pe sus niste „reformatori” care doresc să rămâna în istorie cu orice preț, indiferent de consecințele acestor idei reformiste.

4 thoughts on “Desființarea posturilor de poliție sau reforma poliției din mediul rural”

  1. Desfintarea posturilor de politie a fost cea mai mare ticalosie si lovitura data politiei si catatenilor acestei tari ,mascata de asa zisa economie ! Dupa parerea mea numai un ”AFON” sau un ”rau intentionat” a putut propune aceasta mizerie ! MAI-ul trebuie curatat de ”dinozauri” ,politicieni sau simpatizanti ai partidelor politice si neprofesionisti ! Sper ca odata cu alegerile si schimbarea conducerii tarii sa nu se mai puna in functii de conducere pe criterii politice,pilosi,pupincuristi si sa se revina la reinfintarea posturilor de politie !

  2. Din păcate cred că nu or să dispară prea curând numirile pe criterii politice, indiferent de cine și cum se va afla la conducerea acestei țări. Numirile pe baza aptitudinilor profesionale vor rămâne pentru multă vreme de acum înainte doar un vis frumos.

  3. Haideti sa fim cinstiti cu noi, nu a existat nici o reforma in Poltia Romana, a fost razbunarea lui Basescu pentru gestul colegilor nostri de a arunca cascheta. Sa imi spuna “1” politist din tara asta ca dupa reforma a primit cele necesare , hartie, benzina, banii de haine, restante salariale. . Basescu l-a numit pe “Groparul” IGAS care a macelarit POLITIA ROMANA, motivul acelasi. Imi spune cineva ce management stie Igas, el se ocupa cu schimb de valuta si servirea la masa, a invatat el sa conduca un minister peste noapte. Sa imi spuna un politist din tara asta ce initiativa au avut vreun sef al politiei sau vreun ministru de interne in ultimii 20 de ani in legatura cu schimbarea legislatiei. Ne luptam cu morile de vant zilnic pe cine intereseaza ceva inafara de “statistici” si “raportari” , toti stau cuminti si isi tin de scaune, daca le ceri un sfat nu stiu nimic, daca le ceri lucruri marunte iti raspund ca nu sunt bani. ……Asa ca mai taie dracului din ea de “reforma”

  4. Nu inteleg cum poti sa “faci reforma ” pe seama politistilor care muncesc zi si noapte. De ce nu au facut reforma incepind cu rudele cumnatul, sora, fina ,finul si alte rubedenii .Daca privim la fiecare I.P.J. o sa vedeti ca reforma a fost facuta tot cu oameni din operativ iar rudele stau bine mersi. Priviti cu atentie in 2- 3 ani de zile nu va mai exista politist conform “DEX” ci vor exista doar fini, fine, cumnati soti si alte rubedenii. Ganditi-va ca in operativ ( judiciar, rural,.b.c.c.o.) sunt inca oameni care mai muncesc dar care se vor “reforma”. Conform unei analize, la un lucrator operativ exista cinci lucratori care controleaza si verifica si nu au fost deloc reformati, iar cei ce lucreaza in sistem cunosc acest lucru. Ce au doritau realizat “adevarati reformatori”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *