Destructurarea unei instituţii ce se numea Poliţia Română

CSAT-ul a oficializat sfârşitul instituţiei pe care toţi o ştiam ca fiind Poliţia Română. Cum de va fi posibil aşa ceva? Simplu, prin această aberaţie, denumită pompos: “reconfigurarea sistemului de ordine publică prin descentralizarea serviciului poliţienesc în slujba cetăţeanului“. Ştiu, sună frumos, european, democratic şi în interesul fiecărui om de rând, dar în realitate nu e deloc aşa. Sunt doar nişte cuvinte atent alese şi frumos cosmetizate pentru a da bine şi a bucura românul naiv.

De ce spun asta?

Oricine crede astfel de abureli, este extrem de naiv dacă trăieşte cu impresia că serviciul poliţienesc se va transforma peste noapte şi va trece instantaeeu în slujba cetăţeanului, în urma unor astfel de modificări, prin care primarul unei localităţi se va transforma într-un adevărat “domnitor local” înscăunat peste o localitate.  Această descentralizare nu este de fapt decât o modalitate prin care politicienii acestei ţări vor controla în mod cât se poate de oficial şi pe faţă, fără nicun fel de reţinere acest domeniu al muncii de poliţie.

De ce îşi doresc acest lucru?

Simplu, pentru că singurele lor preocupări şi interese sunt cele privind îmbogăţirea şi influenţa excesivă. Iar ca să devii un şef al poliţiştilor, este o tentaţie căreia puţini i-ar rezista. Nu cred că există vreun primar care să nu fie interesat de conducerea poliţiştilor de la rutieră, care supără şi deranjează foarte uşor orice beizadea sau înstărit local ce trăieşte cu impresia că legile sunt făcute pentru “fraieri”, nu pentru el. Oare va mai avea curajul un poliţist de la rutieră să deranjeze vreun afacerist din localiatatea respective ce este prieten la cataramă cu domnul primar? Ştiind că acesta îl poate da afară după bunul plac. Mă tem că nu.

Probabil vă întrebaţi de ce în alte ţări se poate şi la noi nu. Şi este o întrebare firească şi perfect justificată.

Difernţa majoră este că alte prin ţări, clasa politică are o altă componenţă, o altă mentalitate şi cu totul alte obiective. Acolo primarul nu se crede un mic zeu şi interesele lui nu se rezumă numai la buzunarul propriu şi la influenţa din zona respectivă, iar poliţia este lăsată să-şi facă treaba şi nu este amestecată în jocurile politice. Primarul de acolo are în subordine comandantul poliţiei şi primeşte rapoarte periodice sau de fiecare dată când solicită de la acesta. Iar şeful poliţiei are obligaţia de a implementa în activitatea poliţiei obiectivele primarului, pentru că datorită specificului acestui domeniu, e nevoie de un specialist şi un cunoscător care să facă acest lucru.

În schimb, la noi în ţară, primarii au înţeles greşit sau mai grav, au interpretat după bunul plac, acele atribuţii pe care legea le prevede, privind obligativitatea edilului şef în ceea ce priveşte asigurarea ordinii şi liniştii publice. Acest domeniu, este unul foarte vast şi pentru a fi asigurat nu este necesară numai munca de poliţie, ci şi alte măsuri de natură administrativă şi gospodărească, iar obligaţiile primarilor prevăzute de legiuitor la acestea se referă.

Pentru a înţelege mai bine, am să vă dau un exemplu simplu. Obligaţia unui primar de a asigura iluminatul public, dacă nu este îndeplinită într-un cartier, va avea ca efect o creştere a infracţionalităţii din zonă. Sau nişte străzi pline de gropi pe care domnul primar nu reuşeşte să le reabiliteze, pot duce la o creştere a numărului de accidente. Iar exemplele pot continua.

În schimb, primarii din ţara noastră, cel mai probabil că nu au priceput aceste lucruri, având în vedere că majoritatea sunt nişte persoane cu un cazier judiciar stufos, de o moralitate îndoielnică sau cu nişte studii făcute la seral prin vreo instituţie de învăţământ privată cu sediul într-o scară obscură de bloc. Dar când i se oferă posibilitatea unui hoţ, derbedeu sau incapabil ca să devină şef peste un domeniu important al unei societăţi, acesta nu va ezita niciodată, mai ales dacă a avut probleme cu legea. Ca să nu mai spun că tot sub acest pretext al “recomnadărilor europene” şi al “apropierii faţă de cetăţean” s-a reuşit murdărirea şi batjocorirea acestei meserii, prin transformarea în aşa-zişi poliţişti a unor indivizi fără vreo pregătire de specialitate şi care în majoritatea lor sunt doar nişte analfabeţi.

Şi uite aşa, România se va transforma într-o adunătură de enclave conduse de nişte baroni locali adevăraţi.  Care vor controla absolut toate domeniile, inclusiv pe cel al poliţiei, care prin definiţie şi natura sa, ar trebui să fie independent de regimurile politice şi imparţial în serviciul pe care-l prestează pentru cetăţeni.

Probabil că aţi auzit prin discursurile politicienilor sau ale celor ce conduc Ministerul de Interne a falsului argument (asta ca să mă exprim frumos), conform căruia primarul cunoaşte mai bine realităţile comunităţii respective decât cei de la centru. O mare tâmpenie! Pentru că, în primul rând, primarul ăla nu este vrăjitoarea Mercedesa sau mama Dolores, să ştie absolut tot ce se întâmplă prin toate domeniile şi în al doilea rând, nici nu trebuie ca cei de la centru (din Ministerul de Interne) să cunoască în amănunt situaţia operativă dintr-o anumită localitate. Este atributul managerului unităţii respective, care trebuie să ia masuri şi să elaboreze politici astfel încât starea infracţională să fie ţinută sub control, penru că de asta este plătit şi pentru astfel de lucruri a fost pregătit.  Chiar dacă am presupune că primarul cunoaşte mai bine problemele comunităţii, acest lucru nu înseamnă că va putea face ceva într-un domeniu de care este total străin.

Concluzia este că această trecere a ordinii publice şi a circulaţiei în subordinea primăriei este doar un moft al clasei politice, prin care acest domeniu se va politiza în mod oficial.

Vom ajunge în nişte situaţii inedite, ca de exemplu în cazul primarilor ce au fost arestaţi şi care şi-au reluat funcţia să fie şefi ai celor ce i-au instrumentat dosarul penal. Dar asta e … Romania

5 thoughts on “Destructurarea unei instituţii ce se numea Poliţia Română”

  1. asa este…si asa in prezent primarii au tendinta de a controla politistii…cel putin in mediul rural…starea infractionala nu o cunoaste nici primarul…nici preotul….si nimeni altcineva decat politistul…care se confrunta in permanenta cu problemele din aceasta categorie…..avem destui sefi care sa ne impinga de la spate…nu mai e nevoie si de functionarii publici din cadrul primariei sa faca acest lucru…

  2. Poate ca multi nu stiu dar deja in localitatile rurale politisti sunt mai mult sau mai putin subordonati primarului ! Dau exemplu o stare de fapt ! Daca politistul nu face ce ii spune primarul, care de multe ori isi baga nasul si in modul in care politistul trebuie sa-si solutioneze dosarele , incepe sa se planga la seful IPJ-ului motivand ca acesta comite abuzuri si ca are reclamatii de la cetateni ! Urmatoarea miscare a sefului IPJ, care la randul sau este pus in functie tot politic, este de a-si chema subordonatul si al mustra in asa fel incat acesta sa se supuna si primarului daca pana atunci nu a facut-o,chiar daca dreptatea este de partea lui ! ..Si uite asa ajungem sa vedem cum un politist corect si bun in meserie ,ajunge un lingau si un pupincurist, asta numai pentru a nu-si pierde locul de munca .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *