Impostura jandarmului tâlhar

Uneori, viaţa are căile ei stranii de a pedepsi impostura. Majoritatea jandarmilor vor să pară ceea ce de fapt nu sunt. De ce? Pentru că impostura e la mare cinste peste tot în instituţia lor. Şi ca să înţelegeţi la ce mă refer, vă invit să citiţi ştirea ce a apărut în această dimineaţă, din cuprinsul căreia aflăm că un jandarm a fost săltat azi-noapte, împreună cu un complice al său, de către mascaţii de la Serviciul pentru Acţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Timiş, după ce a TÂLHĂRIT (furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări) trei pakistanezi. Găsiţi ştirea completă aici: Jandarm tâlhar ridicat de mascaţi.

Nu vreau să dezvolt prea mult subiectul tâlhăriei comise de jandarm. Sincer nu mă surprinde deloc, ci doar îmi confirmă anumite păreri în ceea ce-i priveşte. De aceea nu am să vă plictisesc cu discuţii despre cum de a fost posibil, ce minte bolnavă sau că ar trebui să fie un exemplu şi alte asemenea dezbateri stereotipe demne doar de psihologii analişti. Lucrurile sunt destul de clare, individul este un gunoi de cea mai joasă speţă şi trebuie să ajungă acolo unde îi este locul. Totuşi, există acolo în modul de operare, nişte detalii ce pentru mulţi oameni trec neobservate.

Aflăm din cuprinsul articolului că domnul jandarm s-a recomandat la recepţia pensiunii ca fiind poliţist.  Interesant este că nu e prima oară când se întâmplă aşa ceva. Vă mai amintiţi cazul jandarmului de la Craiova ce a snopit în bătaie o fetiţă minoră la semafor? Dacă nu, priviţi aici:

Dacă îi spui oricărui jandarm că are un comportament şi apucături de impostor, dorind să pară ceea ce de fapt nu este, veţi observa că imediat face spume la gură şi tremură exact ca dependenţii de cocaină, ajunşi în stadiul în care nu mai au ce să vîndă din casă. Numai că asta e realitatea, majoritatea dintre ei, deşi ne înjură de fiecare dată când au ocazia, nu ar ezita să “schimbe arma”, dacă li s-ar oferi această posibilitate.  Profită de naivitatea omului de rând şi întreţin confuzia prin impostură, astfel că am ajuns astăzi în situaţia în care la noi în ţară, scutierii sunt confundaţi cu forţele speciale. Majoritatea jandarmilor au făcut o adevărată obsesie pentru cagulă, absolut toţi o poartă, chiar şi femeile sunt “mascate” şi se cred a face parte din cine ştie ce unităţi speciale. Şi-au atribuit nişte titulaturi pompoase, sunt antiterorişti, deşi jandarmeria nu are astfel de competenţe, singura prevedere legislativă de care se agaţă cu disperare este că pot ripsta în cazul unui atentat terorist ce vizează un obiectiv pe care ei îl au în bază. Cu alte cuvinte, jandarmii sunt doar nişte “paznici antiterorişti”, în rest este treaba S.R.I.-ului. De ce doresc jandarmii să fie percepuţi ca fiind “mascaţi”? E simplu, aceste structuri din Poliţia Română, ce au fost înfiinţate la sfârşitul anilor ’90, perioadă în care jandarmeria era populată cu soldaţi în termen, şi-au construit de-a lungul anilor un important capital de imagine pozitivă în rândul opiniei publice. După 2007, când jandarmeria a devenit aşa-zis profesionistă, transformând peste noapte în subofiţeri toţi foştii soldaţi în termen şi caporalii ce erau angajaţi pe bază de contract, aceştia au început să practice această impostură prin care omul de rând să-i confunde şi să-i asimileze cu “mascaţii” din forţele speciale ale poliţei, tocmai pentru a beneficia de imaginea pozitivă pe care “mascaţii poliţiei” şi-au creat-o de-a lungul timpului. Iar astăzi am ajuns o ţară plină de mascaţi, chiar şi jandarmeriţele sunt “mascate” (vezi foto). Probabil că şi fătucile din poză sunt antiteroriste?!

[singlepic id=21 w=320 h=240 float=left]

Vedem astăzi jandarmi cu o cagula trasă pe cap şi denumiri antiteroriste, ce descind în târguri comerciale pentru a prinde traficanţii de papuci din cauciuc sau cum flanchează tot felul de suspecţi “deosebit de violenţi şi periculoşi” cum au fost doamnele ce lucrau la bancă şi care erau cercetate în “dosarul bancherilor”. Ba mai mult, s-a ajuns în aşa hal, încât chiar şi la mitinguri, jandarmii poartă cagule, de parcă ar avea de-a face cu un miting al componenţilor unei grupări infracţionale de crimă organizată, scutierii fiind confundaţi şi catalogaţi ca “trupe speciale”. Dar să revenim la cazul jandarmului tâlhar, în mod firesc apare întrebarea:

Oare câte astfel de incursiuni, în care s-a dat drept poliţist, a mai prestat acest jandarm până să fie prins? Câte astfel de întâmplări asemănătoare, ce nu ies la iveală, or exista, omul de rând rămânând cu impresia că nişte poliţişti i-au făcut rău, deşi în realitate a avut de-a face cu nişte impostori?

Nu avem de unde să ştim, dar datorită unor astfel de impostori, această categorie profesională mai primeşte nişte lovituri perverse şi injuste. Nu vreau să spun că printre poliţişti nu avem şi uscături sau că poliţiştii ar fi nişte uşi de biserică, dar cu toate astea, avem noi destule bube-n cap şi tocmai de aceea, nu mai avem nevoie şi de impostori care se pretind a fi poliţişti. La fel cum şi în cazul năzbâtiilor şi tâmpeniilor comise de foştii gardienii publici, presa nu respectă titulatura prevăzută în lege, eliminând intenţionat termenul de “local” şi astfel omul de rând, neinteresat de detalii sau nuanţe, atribuie în mod eronat şi nedrept poliţiştilor din Poliţia Română, faptele unor slujitori ai primarilor ce nu au nici în clin şi nici în mânecă vreo legătură sau tangenţă cu acest domeniu.

6 thoughts on “Impostura jandarmului tâlhar”

  1. Tot ieri, tot la Lugoj, un POLITIST a fost prins la furat intr-un supermarket. Dupa ce au dezbatut toate meclele triste de pe sticla “cum e posibil ca un om al legii sa faca asa ceva”, s-a dovedit ca omu’ era pensionar de vreo 7-8 ani…
    Cat despre asta de-ai scris tu de el, eu banuiesc ca s-a dat drept politist pentru a nu se ajunge usor la el in momentul in care gigeii aia ar fi reclamat faptul ca au fost talhariti. Ar fi fost culmea sa le fure alora portofelele si sa spuna ca e jandarm.

    1. Deci era vorba despre un “PENSIONAR”, dar cu toate acestea peste tot se vorbeşte despre un “poliţist”. Asta în condiţiile în care într-o situaţie similară în cazul unui pensionar provenit din alte categorii profesionale nu se întâmplă deloc aşa. Oricum, povestea de la Lugoj nu se poate compara cu tâlhăria jandarmului. Acolo este doar încă un exemplu al faptului că în presă se practică în mod curent o campanie continuă de denigrare şi bălăcărire a acestei categorii profesionale.

  2. Nu cred ca este vina lor exclusiva pentru toate acestea. Mult mai vinovat este sistemul care permite asemenea aberatii. Oricum ar fi insa, sper ca aceasta arma sa devina istorie cat mai curand. Vremea lor a trecut !

  3. Încercaţi următorul exerciţiu:
    Dacă veţi controla prin buzunare primul jandarm pe care îl întâlniţi pe stradă, cu siguranţă îi veţi găsi o cagulă prin buzunare. Iar pentru aceste apucături sunt vinovaţi fiecare dintre ei.

  4. Nu intra, aceasta cagula, in uniforma pe care o primesc cand trebuie sa iasa pe strada ? Adica, ma gandesc ca ar trebui sa le interzica cineva, din sefii lor…

  5. Nu face deloc parte dintre articolele de echipament pentru cei ce ies pe stradă. La protestele de la începutul anului 2012 poate ai văzut cum scutierii legitimau pe stradă cetăţeni, cerându-le să-şi jutifice prezenţa, în condiţiile în care ei purtau cagule. Încălcau legea flagrant acolo, deoarece legea îi obligă să îşi decline calitatea şi identitatea, când procedează la legitimarea unei persoane.
    Rolul cagulei este de a proteja identitatea atunci când ai de a face cu nişte infractori periculoşi, cunoscuţi pentru apartenenţa la grupări de crimă organizată sau cunoscuţi ca fiind deosebit de violenţi, recidivişti şi alţii de acest gen. Iar în cazul manifestanţilor nu poate fi vorba de aşa ceva, ăia erau nişte cetăţeni ce protestau, nu componenţi ai unor grupări mafiote.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *