Camerele video purtate de poliţişti

Chiar dacă la noi în ţară nu au pătrus atât de mult ca afară, sistemele audio-video purtate de poliţişti vor prinde din ce în ce mai mult teren în anii ce urmează. Iar dacă privim la colegii din alte ţări, putem vedea că după ce camerele video din autospecialele de patrulare au devenit ceva firesc şi banal, aceste sisteme individuale de supraveghere audio-video sunt pe zi ce trece, tot mai utilizate poliţiştii străini. Soluţiile tehnice sunt foarte diversificate şi diferă de la o ţară la alta. Continue reading Camerele video purtate de poliţişti

Poliţia din Noua Zeelandă se dotează cu iPhone şi iPad

Poliţiştii din Noua Zeelandă vor fi dotaţi cu telefoane iPhone şi tablete iPad. Conform unui articol din publicaţia The National Business Review, oficialii poliţiei din Noua Zeelandă au anunţat zilele trecute că a fost semnat un contract prin care vor fi livrate 6000 de telefoane iPhone şi 3900 de tablete iPad (personalul poliţiei în Noua Zeelandă este undeva în jurul cifrei de 11000 de poliţişti). Decizia alegerii dispozitivelor ce rulează iOS, în detrimentul celor cu Android sau Windows, a venit în urma unui studiu ce a durat 11 luni şi care s-a bazat în principal pe feedback-ul a peste 100 de poliţişti din patru districte. La finalul acestui studiu, dispozitivele preferate de poliţiştii din Noua Zeelandă s-au dovedit a fi iPhone şi iPad. Continue reading Poliţia din Noua Zeelandă se dotează cu iPhone şi iPad

Un jandarm dintr-o unitate specială este pedofilul căutat încă din toamna anului trecut

Vă mai aduceţi aminte de cazul gunoiului misterios în cazul căruia Poliţia Capitalei a solicitat sprijinul cetăţenilor pentru identificarea sa, în baza unor imagini surprinse de o cameră de supraveghere? Sunt convins că nu aţi ratat acele imagini sau fotografia ce a fost distribuită pe facebook. Este vorba despre un caz de viol asupra unei fetiţe de 7 ani, de care poliţiştii bucureşteni au fost sesizaţi în data de 22.10.2012.

Aceasta este imaginea dată publicităţii în toamna trecută:

un-jandarm-dintr-o-unitate-speciala-este-pedofilul-cautat-inca-din-toamna-anului-trecutNumai că ieri 12.02.2013, în jurul orei 12.10 poliţiştii din cadrul Secţiei 7 au surprins în flagrant un jandarm de 39 de ani, ce se masturba în faţa unei fetiţe de 12 ani, chiar în Parcul Plumbuita din Sectorul 2. Este vorba despre un jandarm component al unei unităţi … “speciale”, mai exact Unitatea Specială 30 Pază şi Protecţie Instituţională.  La ăştia chiar şi paznicii sunt “speciali”.

A încercat să fugă şi chiar a devenit agresiv, dar colegii mei au reuşit să-l imobilizeze şi să-l conducă la secţie. În urma audierilor şi a cercetărilor efecuate de poliţişti, s-a stabilit că este vorba despre individul căutat încă din toamna anului trecut, ce a violat o fetiţă de 7 ani. Şi conform protv-ului lista victimelor sale este mai mare, jandarmul recunoscând că este autorul acestora.

Jandarmeria a ieşit repede cu un comunicat de presă în care anunţa faptul că paznicul ăsta “super-special” a fost evaluat psihologic ultima dată anul trecut. Şi uite aşa, psihologii rataţi ce îşi pierd vremea cu comentarii penibile pe la televizor, au rămas fără obiectul dezbaterilor tâmpe. Aşa că încă o dată se demonstrează că presupusa problemă a evaluărilor psihologice este una falsă, iar identificarea celor cu comportamnte deviante de către psihologi este o mare abureală.

Să sperăm că procurorii şi judecătorii îl vor trimite acolo unde-i este locul şi unde pedofilii au parte de un tratament special din partea celorlalţi deţinuţi.

Atacatorul din Vitan a fost identificat de poliţişti

Cu siguranţă vă amintiţi de atacul armat comis în stil mafiot pe 26.11.2012 ce a oripilat opinia publică şi a cărui victimă, Răzvan Isăilă, un tânăr de 21 de ani a fost împuşcat în cartierul Vitan din Bucureşti. Ei bine, astăzi şeful Poliţiei Române a anunţat că principalul suspect a fost reţinut la Moscova de poliţiştii ruşi. Este vorba despre un cetăţean din Republica Moldova, Proca Vitalie în vârstă de 33 de ani.

Am citit cu interes şi comentariile apărute la puzderia de articole din presa online referitoare la acest succes al colegilor mei. Iar singura concluzie la care un om normal poate ajunge este că la români prostia este omniprezentă şi veşnică. Şi se coroborează perfect cu obsesia paranoicilor pentru teoriile demne doar de nişte labili psihici, cu un grav retard mintal.

[singlepic id=27 w=320 h=240 float=left]Mai exact am citit verdicte sub forma unor păreri, ce îmi acuzau colegii de faptul că portretul robot nu seamănă cu fotografia celui dat în urmărire. Şi când te gândeşti că … ţinând cont de stereotipuri, prejudecăţi şi legende urbane, poliţiştii ar trebui să fie ăia proşti!? În schimb, se pare că tocmai criticii noştri sunt cei ce dovedesc că există riscul să bubuie de proşti. În primul rând un portret robot se bazează pe nişte percepţii subiective, alterate de impactul emoţional şi şocul generat de clipele dramatice prin care trece martorul sau victima. Cât de limitat poate fi cineva, astfel încât să nu-i treacă prin cap şi posibilitatea ca, intenţionat, poliţiştii să fi dat publicităţii un astfel de portret pentru a-l linişti pe suspect? Nu spun că aici a fost vorba de aşa ceva, sunt tehnici de anchetă ce acum nu mai au nicio importanţă, dar e surprinzătoare reacţia unor “deştepţi” ce sar repede să critice poliţiştii şi munca lor, dovedindu-şi mediocritatea în care se scaldă.

[singlepic id=29 w=320 h=240 float=right]Mai mult decât atât, am văzut comentarii ale unor frustraţi ce nu sunt capabili nici măcar să priceapă câteva rânduri pe care le citesc, dar sar repede să-mi critice colegii şi să-i jignească, sub pretextul că poliţiştii străini le-au făcut treaba. Numai că pierd din vedere un amănunt important, faptul că cei ce l-au identificat şi dat în urmărire internaţională sunt poliţiştii români. Colegii mei, în urma investigaţiilor şi a cercetărilor efectuate, sunt cei care i-au stabilit identitatea şi documentat activitatea infracţională, încă de luna trecută, mai exact din data de 18.01.2013, dată la care s-a emis şi un mandat de arestare. Englezii nu reuşiseră să-i stabilească identitatea şi abia după ce au coroborat datele lor cu cele pe care românii le-au pus la dispoziţie, au ajuns la concluzia că individul căutat de români, poate fi principalul suspect şi în tentativa de asasinare de la Londra. Tocmai din acest motiv România are “prioritate” în privinţa extrădării, pentru că poliţiştii români sunt cei ce i-au dat de urmă, l-au identificat şi l-au dat în urmărire internaţională.

[singlepic id=28 w=320 h=240 float=left]Fie că le place sau nu unor ipocriţi autohtoni ce ne înjură fără să ezite, dar ridică-n slăvi necondiţionat poliţiştii din alte ţări, acesta este încă un mare succes ce dovedeşte că poliţiştii români îşi fac meseria cu pasiune şi profesionalism. Şi toate acestea, în ciuda subfinanţării acestei instituţii, în ciuda faptului că nici astăzi nu avem achitate drepturile la zi, în ciuda faptului că trebuie să ne aducem de acasă rechizitele necesare, să punem benzină din buzunarul propriu în maşinile poliţiei (şi exemplele pot continua), colegii mei au demonstrat că nu sunt cu nimic inferiori poliţiştilor străini d.p.d.v. al pregătirii profesionale şi al eficienţei, ba din contră.

Deoarece ştiu cam câtă muncă se ascunde în spatele unui astfel de comunicat de câteva rânduri, vreau să le transmit aici felicitările mele sincere tuturor poliţiştilor ce au lucrat la acest caz. În mod special tuturor colegilor mei ce în această perioadă sunt convins că au avut parte de multe nopţi albe, nu au avut sărbători sau linişte. Se ştiu ei care sunt … Ei fac parte din acea majoritate de poliţişti anonimi, de care trebuie să fim mândri. Eu cel puţin, sunt!

Interesul public mai presus de gustul publicului

Deşi OTV-ul a fost închis, reţeta sa privind politica editorială, recunoscută pentru lipsa de scrupule şi pervesitate, a fost preluată tacit de celelalte posturi de televiziune. Majoritatea posturilor TV au devenit tabloide, chiar şi cele de ştiri, ce zilnic dezinformează, oripilându-ne cu titluri mincinoase şi ştiri ce manipulează grosolan. Nu mai amintesc aici despre emisiunile aşa-zis tabloide, “Un show păcătos”, “CanCan TV”, “WOWbiz”, “Happy Hour” sau “Acces direct”, care s-au transformat în ultima vreme în emisiuni de tip tomberon sau hazna. Acestea în fiecare zi oferă imagini oripilante pentru orice persoană normală, profită de persoane fără discernământ, iar promovarea comportamentelor deviante este un “must have”. Chiar şi televiziunile de ştiri, sub pretextul dezbaterilor serioase, promovează şi mediatizează tot felul de rataţi ce îşi dau cu părerea despre astfel de practici nocive. Aţi observat că mai nou, foarte mulţi jurnalişti se prezintă a fi “analişti”? Cred că este un nou trend în rândurile lor şi consideră că sunt mult mai “cool”.

CNA strânge semnături ca să evalueze necesitatea îmbunătăţirii unor prevederi ale legislaţiei audiovizualului pentru o definire mai clară a noţiunii de interes public în programele de televiziune şi de radio.

Textul petiţiei:

CNA lansează petiţia online Interesul public mai presus de gustul publicului.
Drumul de la domnia bunului plac la cea a bunului simţ trece şi pe la CNA. Sau mai precis ar trebui să treacă.
Am văzut înmormântări în direct, momente înşelătoare în emisiunile de divertisment, în dezbateri politice sau pe teme sportive. De la an la an spaţiul audiovizual românesc devine din ce în ce mai viciat.
Moartea unei personalităţi publice pare a fi momentul cel mai râvnit al unei televiziuni, iar cazurile recente, cum ar fi cel al lui Adrian Păunescu, al lui Şerban Ionescu sau al lui Sergiu Nicolaescu confirmă acest trist şi nefiresc adevăr.

Este timpul ca riposta să vină din două direcţii: de la cetăţeni şi de la CNA. Ca să reuşim, alăturaţi-vă în număr cât mai mare şi

Semnaţi petiţia noastră online!

Valul din ce în ce mai mare de mizerie propagat prin televiziuni poate zdrobi valorile națiunii.

Încurajarea promiscuității, a alcoolismului și infidelității, a violenței și vulgarității, promovarea caracterelor murdare și a lipsei de încredere în oameni trebuie să fie oprite dacă vrem ca viitorul copiilor noștri să nu fie stigmatizat irecuperabil de aceste vicii.

Dacă te-ai săturat să vezi zilnic cum televiziunile se prostituează pentru rating, te invit să semnezi petiţia celor de la C.N.A. O poţi face aici: petitieonline.com sau petitieonline.ro

Votează şi susţine iniţiativa CNA! Implică-te ! Dă mai departe link-ul!

Te rog să spui la cât mai multe persoane despre această petiție. Cu cât mai multe semnături, cu atât mai multă atenție alocată petiției din partea mass media și a persoanelor cu putere de decizie. Îţi mulţumesc!

Concluziile evaluărilor privind actele de hărţuire sau discriminare în M.A.I.

Ieri au fost prezentate rezultatele măsurii pompieristice luate de minister, după ce a apărut în mass-media cazul de la IPJ Olt. Deşi s-a făcut un mare tam-tam pe marginea acelui caz, am evitat să postez ceva în legătură cu acel subiect, tocmai pentru că sunt de părere că protagoniştii nu merită atâta atenţie. Nici unul dintre ei nu este mai breaz, amândoi sunt la fel, iar în cazul lor, proverbul: “cine se aseamănă, se adună” se potriveşte de minune. Nu vreau să intru prea mult în amănunte, ci doar am să menţionez câteva detalii ce în mod intenţionat au fost omise de jurnalişti atunci când titrau cu litere de-o şchioapă peste tot: “poliţista violată”. Este cel puţin ciudat cum o aşa-zisă doamnă a tăcut şi a aceptat să întreţină raporturi sexuale cu toţi cei de care avea nevoie, pentru a obţine diverse privilegii. Această “doamnă” singurică a povestit pe la televizor cum bădăranul ăla, ajuns ofiţer de poliţie din rândul caporalilor jandarmeriei, a ajutat-o chiar în perioada disponibilizărilor, prin măsluirea/înlocuirea lucrării scrise de la concursul de evaluare profesională şi mutarea acesteia pe o funcţie de secretară. Cu alte cuvinte, şefii de acolo au pus-o la adăpost când se stabileau cei ce trebuie disponibilizaţi, în condiţiile în care poliţiştii ţipau în gura mare, spunând că acele evaluări sunt o mascaradă, iar colegi cu experienţă şi care şi-au pus pielea la saramură, deranjând prin activitatea lor diverşi infractori sau interlopi cu relaţii, s-au ales cu plângeri calomnioase şi au fost consideraţi ca “poliţişti problemă” în comparaţie cu cei “orientaţi”, ce ocupă posturi călduţe şi pe care nu-i reclamă nimeni niciodată, tocmai pentru că nu supără pe nimeni. Ba mai mult, din ce am auzit, cică “doamna” a fost “nevoită” să întreţină raporturi sexuale şi cu un procuror, iar ca printr-o minune … ulterior soţul a scăpat de nişte dosare penale. Ca să nu mai amintesc de faptul că victima unui viol se duce la agresor acasă cu maşina, în perioada sărbătorilor şi discută exact ca nişte adolescenţi întrăgostiţi în maşina în care “întâmplător” avea şi un cuţit, deşi era în concediu de câteva luni de zile, deci teoretic nu mai intrase în contact cu el de mai multă vreme. Mai că ai fi tentat să crezi că acolo ar fi vorba despre ceva “probleme privind paternitatea” din moment ce doamna urmează să devină mămică, nu? În fine, sper ca ancheta penală să lămurească aceste întrebări …

Totuşi nu aş vrea să credeţi că i-aş ţine partea ofiţerului superior alergic la alcooltest, ci doar vorbeam despre aţa albă cu care este cusută această poveste a “presupusului viol”. Domnul ofiţer superior, în mod normal nici nu trebuia să mai fie un angajat al Poliţiei Române, încă de la prima sa bravură ce l-a făcut celebru. Nu s-a întâmplat deloc aşa, ba mai mult a fost promovat ca şef de secţie şi acest individ a evaluat şi şi-a dat cu părerea privind care poliţişti trebuie disponibilizaţi şi care nu. Zvonurile ce circulă printre poliţişti spun că ar avea ceva pile şi relaţii sus-puse chiar prin minister, iar dacă avem în vedere ascesiunea fulminantă din cariera sa, nu ar fi exclus să fie adevărate. În concluzie, acest caz demonstrează ce se întâmplă când apar probleme în “paradisul orientaţilor şi al descurcăreţilor”, pentru că atât domnul ofiţer superior cât şi doamna hărţuită se încadrează perfect în această categorie. Un alt amănunt ce confirmă aceste zvonuri este chiar măsura luată împotriva ofiţerului respectiv, care doar a fost retrogradat (şi-a pierdut funcţia de şef). Mă îndoiesc că dacă vreun poliţist de rând, fără vreun înger păzitor prin minister, fie el agent sau ofiţer, ar fi comis astfel de bravuri ca ale şefuleţului de la Blaş, nu ar fi fost dat afară pentru prejudiciile de imagine aduse instituţiei.

Revenind la conferiţa de presă privind aceste evaluări, ne putem convinge că a fost o măsură pompieristică generată de manipularea din presă, care a generalizat şi a indus ideea că ar fi vorba despre un adevărat fenomen, deşi se discuta despre un caz izolat intens mediatizat, plus câteva fabricate de ziarişti, cum a fost cel al bucătăresei disponibilizate de la şcoala din Slatina, ce nu a fost niciodată poliţistă, dar a găsit momentul oportun să iasă puţin în faţă şi să spună că a fost dată afară abuziv. Oare a primit şi ceva recompense materiale de la ziarişti pentru a se face de râs la televizor? Nu ştiu, doar întreb …

Această “grozavă măsură” luată de strategii din minister, ce avea scopul de a linişti mass-media, a făcut mai mult rău decât bine, în special colegelor ce au primit ştampila unor femei slabe, lipsite de apărare şi abuzate zilnic. A indus în percepţia publică senzaţia că ar fi vorba despre un fenomen. Iar omul de rând astăzi trăieşte cu această senzaţie, din moment ce a văzut că ditamai ministerul a luat o astfel de măsură, în loc să spună încă de la început că este vorba despre câteva cazuri izolate. Această conferinţă de presă nu se va mai bucura de atâta mediatizare, iar omul de rând va rămâne cu imaginea titlurilor manipulatoare ce începeau cu “poliţista violată …” şi cu senzaţia că în poliţie este un adevărat dezmăţ sexual. Ceea ce nu are nicio legătură cu realitatea. Iar această stare de fapt, psihologii din minister ar fi trebuit să o cunoască în mod normal, fără a fi necesar un astfel de circ al evaluărilor, pentru că asta trebuie să fie o sarcină de serviciu cu caracter permanent. Numai că, din moment ce l-au sfătuit pe ministru atât de bine încât a luat această decizie de evaluare la grămadă a poliţistelor, avem încă o dovadă că cei ce elaborează politici publice se comportă ca nişte autişti şi trăiesc acolo sus în lumea lor.

Mai mult decât atât, aceşti strategi le-au băgat sub nas nişte discursuri jenante ministrului şi şefului poliţei, prin care ne comunică faptul că evaluările au fost mult mai complexe şi au urmărit o gamă largă de probleme, dar se contrazic tocmai prin rezultate şi dovedesc că au fost nişte evaluări formale şi lipsite de vreo eficienţă. Singurul lucru pe care l-au reuşit aceste evaluări este murdărirea nedreaptă a imaginii tuturor colegelor mele, ce majoritatea sunt femei serioase. Şi e suficient să privim declaraţia domnului ministru Radu Stroe, care menţionează încă de la început o concluzie conform căreia în Poliţia de Frontieră, Jandarmerie şi la Pompieri nu există cazuri de discriminare sau hărţuire!? Yeah right! Trebuie să fim naivi să credem aşa ceva! Vă dau un singur exemplu, discriminarea poate fi şi pozitivă, atunci când femeile sunt protejate, nefiind convocate la anumite acţiuni din timpul liber sau în toiul nopţii, ori alte activităţi ce implică un grad mai ridicat de risc, unde şeful preferă să nu trimită femei, filtre ce se efectuează în condiţii vitrege şi exemplele pot continua … Tot discriminare este şi aceasta, numai că este una pozitivă, iar specialiştii ar fi trebuit să le identifice în aceste evaluări din moment ce au fost atât de complexe! Discriminarea pozitivă a existat şi va exista peste tot şi în orice instituţie, chiar dacă nu este percepută ca fiind ceva negativ sau este firească până la un anumit nivel. Dar acest verdict categoric ce spune că nu există discriminare sau hărţuire decât în poliţie, dovedeşte că în celelalte instituţii încă se funcţionează după canoanele vremurilor de mult apuse, sub teroarea grijei de a nu supăra comănduirea, precum şi că evaluările făcute de aceşti psihologi sunt doar maculatură, fiind lipsite de vreo urmă de eficienţă sau profesionalism.

Să sperăm ca domnul ministru de interne nu se va mai lăsa intoxicat de strategii autişti din minister şi nu va mai apela la astfel de măsuri disperate, menite să prostească pe faţă ziariştii ahtiaţi după circ şi scandal. Ministerul putea foarte frumos şi uşor, încă de la început, să implementeze o nouă regulă sau sistem prin care colegele ce se simt hărţuite sau discriminate să poată semnala acest lucru direct forurilor superioare, renunţându-se la sistemul rudimentar şi falimentar de tip militar, ce transformă şeful indirect într-un fel de guru atotştiutor, deţinător al adevărului absolut. De asemenea, mai sper ca procurorii şi judecătorii să facă curăţenie, astfel încât atât ditamai ofiţerul superior ce refuza testarea alcooltest, cât şi doamna ce şi-a adus aminte că a fost silită după câţiva ani, să fie condamnaţi şi să fie îndepărtaţi din această instituţie.

Şi poate n-ar fi rău să se mai reducă din numărul pseudo-poliţiştilor psihologi din centrul ăla, unde prind fluturi într-o veselie, tocând inutil o grămadă de bani, numai pentru a debita aberaţii ca: “sistemul de avertizare timpurie” şi alte asemnea tâmpenii, din moment ce şi-au dovedit ineficienţa în nenumărate rânduri. Chiar şi acum recunoscând-şi sigurei inutilitatea, tocmai prin această declaraţie: a necesităţii cooptării unor experţi străini la acest nou “proiect”  (încă un motiv pentru nişte plimbări prin străinătate, la diverse seminarii obscure pe banii ministerului).

Francezii laudă şi felicită poliţiştii români

Ieri, Ministerul Afacerilor Interne a emis un comunicat oficial prin care informează că poliţiştii români au fost felicitaţi de autorităţile franceze. Bineînţeles că astfel de ştiri nu sunt interesante pentru mass-media, deoarece nu este vorba despre Becali, Zăvoranu sau alte asemenea specimene al căror fiecare vânt tras, înjurătură ori idee creaţă este o problemă de “interes naţional”. Poate şi de aceea eu mă încăpăţânez să postez aici o dovadă a faptului că se întâmplă şi lucruri bune, cu care românii se pot mândri. Eu cel puţin, sunt mândru de colegii mei.

[singlepic id=25 w=320 h=240 float=right]Astfel că alaltăieri, 29 ianuarie 2013, Prefectura de Poliţie Paris a organizat o festivitate cu ocazia încheierii misiunii poliţiştilor români la Paris. Nu este prima misiune a unor poliţişti români la Paris şi nici nu se datorează unor propuneri linguşitoare din partea românilor, ci ca urmare a solicitării părţii franceze, fiind a treia de acest gen. Misiunea a constat în acordarea de sprijin şi asistenţă Poliţiei Franceze în instrumentarea cazurilor în care sunt implicaţi “cetăţeni” români, în misiuni de patrulare împreună cu poliţişti din cadrul Prefecturii de Poliţie din Paris, precum şi facilitarea schimbului de informaţii pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor. La fel şi aprecierile francezilor nu sunt o noutate, aceştia au fost mulţumiţi şi încântaţi de profesionalismul dovedit de poliţiştii români la fiecare misiune de detaşare. Colaborarea nu a început de ieri sau de azi, ci din toamna anului 2011, tocmai de aceea aprecierile francezilor sunt reale, nu unele diplomatice şi de complezenţă, drept dovadă fiind solicitările repetate ale francezilor pentru continuarea acestei cooperări poliţieneşti.

[singlepic id=24 w=320 h=240 float=left]În cadrul ceremoniei au participat cei 25 de poliţişti români aflaţi în misiune, precum şi Frederic Rose, subprefectul orașului Paris, care a subliniat importanţa misiunii poliţiştilor români detaşați în Franţa, remarcând profesionalismul lor şi aportul în dosarele care să află în lucru. De asemenea, oficialul francez a declarat că autorităţile franceze doresc continuarea acestui tip de misiune.

Trecând peste formulările sterile şi comuniste ale celor din minister, ce au redactat acel comunicat tipic jurnalelor de dinainte de ’89, concluzia este următoarea: poliţiştii ăştia români sunt mult mai apreciaţi în străinătate decât în ţara lor. Iar ca să nu credeţi că cei din minister vorbesc prostii şi îşi laudă subordonaţii, vă invit să citiţi acest articol din presa franceză despre poliţiştii români, sau acesta, ori acest articol din Le Figaro de unde aflăm că poliţiştii români şi-au adus aportul la destructurarea unei reţele infracţionale.

[singlepic id=23 w=320 h=240 float=right]Sunt conştient că această postare va fi apreciată de mulţi frustraţi ca fiind lipsită de modestie, dar mi-o asum tocmai pentru că sunt mândru de colegii mei şi de ceea ce au dovedit în aceste misiuni. Mai ales şi pentru că, eu cel puţin, nu am uitat cum francezii ne jigneau şi batjocoreau pe toţi, etichetându-ne ca cerşetori. Asta în condiţiile în care, înainte de deschiderea graniţelor, tot francezii erau cei ce veneau să ne spună cum trebuie să-i integrăm în societate pe ţigani. Ei sunt cei care ne ţineau lecţii despre discriminare şi drepturile omului. Iar acum, după ce ţiganii au ajuns şi la ei, subit aşa au uitat complet de principiile UE, despre declaraţia privind drepturile omului, dreptul la liberă circulaţie şi alte asemenea treburi ce dau bine numai pe hârtie şi doresc ca România să-şi trimită poliţiştii acolo şi să-i ajute. Ba mai mult, au realizat că trimiterea forţată înapoi cu avionul, încercând să-i cumpere cu câteva sute de euro, a fost o măsură de un răsunător eşec. Din păcate, mulţi dintre români încă îi privesc pe francezi ca pe un model demn de urmat şi copiat … şi este trist că aici în ţara lor, poliţiştii nu sunt la fel de apreciaţi pentru munca pe care o fac, cum se întâmplă în străinătate.

Bancul zilei: Măruţă trăieşte cu senzaţia că face jurnalism

Frunzărind presa online, am dat peste o ştire de interes deosebit pentru nătăfleţi, ce se referă la un nou “scandal public” între  “vedete”. Mai exact este vorba despre conflictul de la distanţă între Cătălin Măruţă şi Dan Diaconescu, care îşi transmit unul altuia replici tăioase într-o dispută puerilă privind originalitatea.

Deşi nu mă pasionează astfel de subiecte, mi-a atras atenţia un singur lucru. În replica “acidă” a lui Măruţă descoperim ceva incredibil, chiar “senzaţional”:  faptul că omul consideră că ceea ce face el cu emisiunea aceea se numeşte “jurnalism”. Foarte tare!! [singlepic id=22 w=590 h= float=center]

Bine, nu cumva să credeţi că iau apărarea sau îl susţin în această “dispută de interes public” (yeah right!) pe tătucul otv-ului. Ba din contră, mi se pare mai nociv pentru români decât celălalt. Disputa asta a lor mi se pare penibilă. În schimb m-a distrat teribil acest amănunt din replica postată de Măruţă pe pagina sa de facebook. Nu l-aş fi bănuit de asemenea naivitate, asta ca să fiu blând în exprimare.

Habar nu aveam că organizarea unor farse pentru nişte manelişti sau alte asemenea “vedete autohtone” face parte din munca unui jurnalist… N-aş fi crezut niciodată că promovarea sau bălăcărirea la televizor a unor non-valori ori persoane cu comportamente deviante constituie “jurnalism”. Puteam să pun pariu că ceea ce face el acolo se încadrează cu succes în categoria bufonilor sau a măscăricilor, dar după ce am făcut câteva “săpături”, cred că putem spune fără teama de a greşi că domnul Măruţă face parte din categoria “prezentatorilor”.

PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur.

Oricum, m-a distrat teribil această “replică acidă” a domnului Cătălin Măruţă, în care se laudă cu faptul că a fost, citez: “primu” ce a făcut farse pe un tronson orar. Într-adevăr o extraordinară realizare! Nu înţeleg de ce nu se consideră a fi un comic, din moment ce şi atunci când vorbeşte serios sau încearcă să fie răutăcios, ne face să râdem copios.

Hoţ prins în flagrant de un poliţist ce era în timpul liber

Din categoria ştirilor lipsite de importanţă pentru mass-media autohtonă, vă supun atenţiei un fapt petrecut vineri: un simplu poliţist, agent de siguranţă publică în cadrul Poliţiei Capitalei, ce se afla în timpul liber, la domiciliu său  a intervenit când a observat cum cinci indivizi au început să sustragă mai multe produse dintr-un depozit al unei societăţi comerciale. Nu-l cunosc pe acel coleg, habar nu am cine este şi ce fel de om este, ci doar am citit comunicatul de presă emis de către Direcţia Informare şi Relaţii Publice a M.A.I. Acesta este comunicatul:

Un poliţist bucureştean aflat în timpul liber a surprins în flagrant, în cursul serii de miercuri, cinci suspecţi ce încercau să sustragă mai multe bunuri dintr-o societate comercială, pentru prinderea acestora agentul de poliţie executând două focuri de armă în plan vertical.

Poliţistul, agent de siguranţă publică în cadrul Poliţiei Capitalei, se afla în timpul liber, la domiciliu său, când a observat că în curtea comună a pătruns o autoutilitară cu cinci ocupanţi, autovehiculul parcând în faţa unui depozit situat în aceeaşi incintă.

Întrucât comportamentul celor cinci bărbaţi i s-a părut suspect, poliţistul a trecut la supravegherea acestora. La scurt timp după pătrunderea în curtea imobilului, suspecţii au forţat grilajul şi sistemele de închidere ale depozitului, au pătruns în interiorul acestuia şi au început să sustragă mai multe produse cosmetice şi alimentare, articole de încălţăminte şi îmbrăcăminte.

Întrucât existau indicii clare ale comiterii unei infracţiuni de furt, agentul de siguranţă publică a intervenit, declinându-şi calitatea de poliţist, concomitent cu somarea celor cinci bărbaţi să înceteze activitatea infracţională.

La acest moment, suspecţii au încercat să fugă, fapt pentru care poliţistul a executat două focuri de armă în plan vertical folosind un pistol cu gaze, deţinul legal, reuşind astfel să-l imobilizeze pe unul dintre suspecţi.

Suspectul a fost apoi predat de către poliţist colegilor săi ajunşi de urgenţă la faţa locului.

Prin intervenţia sa promptă şi fermă, agentul de poliţie a contribuit semnificativ la identificarea celorlalţi bărbaţi care ar fi participat la comiterea faptei.

În prezent cercetările sunt continuate de către poliţiştii bucureşteni sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, cu suspectul în stare de arest preventiv, fiind în prezent desfăşurate activităţi pentru prinderea celorlalţi suspecţi, deja identificaţi.

Important de menţionat este şi faptul că acesta este cel de al patrulea caz înregistrat în ultimele 30 de zile în care poliţiştii bucureşteni aflaţi în timpul liber prind în flagrant suspecţi de comiterea unor infracţiuni.

Deşi sunt convins că sunt mulţi cârcotaşi ce vor comenta repede, recitând imediat nişte stereotipuri penilbile în care să spună că ar fi o obligaţie pe care şi-a asumat-o în momentul în care a devenit poliţist, gestul şi alegerea acelui poliţist trebuie apreciate. Da, este adevărat din punct de vedere teoretic, numai că în practică, putea foarte frumos să se limiteze doar să privească şi să nu intervină. Nimeni nu-i putea imputa sau nu-l putea acuza de nimic. Putea foarte frumos să ingnore ceea cea văzut. În plus, hoţii erau cinci, deci raportul de forţe nu-l avantaja şi conform tuturor procedurilor în astfel de cazuri trebuie să aştepţi întăriri. De asemenea, chiar şi înarmat există riscul ca situaţia să degenereze, dar cu toate acestea, acel poliţist nu a putut să stea deoparte. Nu l-a lăsat conştiinţa şi a ales să intervină, a avut curaj şi-a riscat integritatea personală şi a reuşit să prindă pe unul dintre hoţi.

Dacă avem în vedere şi toată abundenţa de individualism, de plângăcioşi, de cei care se compătimesc mereu, de cei cu vocaţie de victimă ce sunt promovaţi zi de zi de către mass-media care a reuşit să ne transforme într-o naţie de oameni ce nu mai cred în nimeni şi în nimic, lipsiţi de principii, ce nu fac nimic altceva decât să critice şi să aştepte tot timpul ca altcineva să facă ceva, gestul acestui coleg este unul deosebit, după părerea mea. Mă bucur că mai există astfel de oameni şi sunt mândru că este colegul meu.

Şi ce să vezi … nu este un caz singular, tot din comunicatul de presă aflăm că numai în ultimele 30 de zile, este cel de-al patrulea caz în care poliţiştii bucureşteni aflaţi în timpul liber prind în flagrant suspecţi de comiterea unor infracţiuni. Dar din moment ce astfel de situaţii nu conţin nimic scandalos, nimic murdar sau de can-can, logic că nu sunt mediatizate şi nu prezintă interes. Sigur, nu trebuie să vă mire că nu este mediatizată normalitatea şi mentalităţile sănătoase, din moment ce tabloidizarea şi dorinţa de rating cu orice preţ se obţin mult mai uşor prin promovarea comportamentelor deviante, de prost-gust sau a unor non-valori.

Serviciul de stocare cloud cu cel mai mare spaţiu oferit gratuit

Serviciile de stocare cloud prind din ce în ce mai mult teren. Astfel că fondatorul Megaupload a anunţat lansarea unui nou seriviciu de stocare cloud, intitulat “MEGA” şi care deocamdată este în stadiul beta.

Ce atrage atenţia la acestă nouă alternativă de stocare cloud este spaţiul oferit gratuit, de 50GB. La fel se întâmplă şi pentru cei dispuşi să plătească, spaţiul oferit este absolut incredibil în comparaţie cu alte asemenea servicii (de ex: 30 dolari pe luna pentru 4 TB).

Ca să vă faceţi o idee, Dropbox, unul dintre cele mai cunoscute servicii de stocare cloud, oferă gratuit doar 2GB, Google Drive oferă 5GB gratuit, Microsoft prin al său SkyDrive oferă gratuit 7GB, cei de la Box oferă gratuit 10GB şi probabil că mai sunt multe astfel de servicii, fiecare oferind anumite avantaje şi particularităţi.

Numai că, cel puţin din câte ştiu eu, niciunul nu oferă un spaţiu de stocare gratuit încă de la început atât de mare. Totodată, Kim Dotcom a anunţat că va încerca să găsească o modalitate prin care foştii utilizatori Megaupload să poată recupera şi transfera datele.

MEGA.co.nz are o interfaţă plăcută, deloc complicată şi este disponibil chiar şi în limba română. Termenii şi condiţiile au fost modificate astfel încât doar utilizatorul, este responsabil de ceea ce va uploada pe site. De asemenea compania de care aparţine site-ul a anunţat că a implementat un sistem, astfel încât nimeni din staff nu are posibilitatea să vadă ce se află pe serverele proprii. Se pare că acest nou proiect este varianta pe care a găsit-o Kim Schmitz alias Kim Dotcom, după problemele pe care le-a avut cu Megaupload, el anunţând încă de anul trecut că se va întoarce cu o formulă a unui serviciu de file sharing  care să nu poată fi atacată de către nicio legislaţie.

Mi-am creat un cont, mai mult din curiozitate şi bineînţeles fiind atras de spaţiu de stocare gratuit pe care îl oferă. Iar după ce am butonat puţin pe acolo, vă pot spune că încă mai au de muncă. În primul rând nu am găsit o funcţie pentru recuperarea parolei!? Ciudat, mai ales dacă ai apucat deja să urci acolo fişiere importante pentru tine. De asemenea am întâmpinat ceva probleme privind timpul de răspuns al platformei, se încarcă uneori destul de greu, probabil şi pentru că site-ul este creat în Noua Zeelandă. Am urcat acolo un clip – fişier mp4 de aprox.30 MB la care media de upload a fost undeva în jurul a 80KB/s. În cazul unei fotografii JPG de 90KB dar şi a unui fişier PDF de 150KB, acestea au fost urcate aproape instant.

Un alt amănunt important este că fişierele urcate nu au un thumbnail, cum se întâmplă în cazul unor servicii similare, ci sunt evidenţiate doar printr-o iconiţă specifică fiecărui tip de fişier. Chiar dacă pare lipsit de importanţă, de exemplu dacă veţi urca mai multe fotografii care nu au o denumire sugestivă, ulterior în cazul în care doriţi să căutaţi numai o anumită fotografie va fi destul de greu să o identificaţi.

Dar per ansamblu merită, având în vedere că serviciul are numai câteva zile de când a fost lansat şi cu siguranţă vor urma ajutări şi îmbunătăţiri, probabil şi aplicaţii dedicate pentru iOS sau Android care să-ţi ofere acces la fişierele urcate direct de pe telefon.