Concluziile evaluărilor privind actele de hărţuire sau discriminare în M.A.I.

Ieri au fost prezentate rezultatele măsurii pompieristice luate de minister, după ce a apărut în mass-media cazul de la IPJ Olt. Deşi s-a făcut un mare tam-tam pe marginea acelui caz, am evitat să postez ceva în legătură cu acel subiect, tocmai pentru că sunt de părere că protagoniştii nu merită atâta atenţie. Nici unul dintre ei nu este mai breaz, amândoi sunt la fel, iar în cazul lor, proverbul: “cine se aseamănă, se adună” se potriveşte de minune. Nu vreau să intru prea mult în amănunte, ci doar am să menţionez câteva detalii ce în mod intenţionat au fost omise de jurnalişti atunci când titrau cu litere de-o şchioapă peste tot: “poliţista violată”. Este cel puţin ciudat cum o aşa-zisă doamnă a tăcut şi a aceptat să întreţină raporturi sexuale cu toţi cei de care avea nevoie, pentru a obţine diverse privilegii. Această “doamnă” singurică a povestit pe la televizor cum bădăranul ăla, ajuns ofiţer de poliţie din rândul caporalilor jandarmeriei, a ajutat-o chiar în perioada disponibilizărilor, prin măsluirea/înlocuirea lucrării scrise de la concursul de evaluare profesională şi mutarea acesteia pe o funcţie de secretară. Cu alte cuvinte, şefii de acolo au pus-o la adăpost când se stabileau cei ce trebuie disponibilizaţi, în condiţiile în care poliţiştii ţipau în gura mare, spunând că acele evaluări sunt o mascaradă, iar colegi cu experienţă şi care şi-au pus pielea la saramură, deranjând prin activitatea lor diverşi infractori sau interlopi cu relaţii, s-au ales cu plângeri calomnioase şi au fost consideraţi ca “poliţişti problemă” în comparaţie cu cei “orientaţi”, ce ocupă posturi călduţe şi pe care nu-i reclamă nimeni niciodată, tocmai pentru că nu supără pe nimeni. Ba mai mult, din ce am auzit, cică “doamna” a fost “nevoită” să întreţină raporturi sexuale şi cu un procuror, iar ca printr-o minune … ulterior soţul a scăpat de nişte dosare penale. Ca să nu mai amintesc de faptul că victima unui viol se duce la agresor acasă cu maşina, în perioada sărbătorilor şi discută exact ca nişte adolescenţi întrăgostiţi în maşina în care “întâmplător” avea şi un cuţit, deşi era în concediu de câteva luni de zile, deci teoretic nu mai intrase în contact cu el de mai multă vreme. Mai că ai fi tentat să crezi că acolo ar fi vorba despre ceva “probleme privind paternitatea” din moment ce doamna urmează să devină mămică, nu? În fine, sper ca ancheta penală să lămurească aceste întrebări …

Totuşi nu aş vrea să credeţi că i-aş ţine partea ofiţerului superior alergic la alcooltest, ci doar vorbeam despre aţa albă cu care este cusută această poveste a “presupusului viol”. Domnul ofiţer superior, în mod normal nici nu trebuia să mai fie un angajat al Poliţiei Române, încă de la prima sa bravură ce l-a făcut celebru. Nu s-a întâmplat deloc aşa, ba mai mult a fost promovat ca şef de secţie şi acest individ a evaluat şi şi-a dat cu părerea privind care poliţişti trebuie disponibilizaţi şi care nu. Zvonurile ce circulă printre poliţişti spun că ar avea ceva pile şi relaţii sus-puse chiar prin minister, iar dacă avem în vedere ascesiunea fulminantă din cariera sa, nu ar fi exclus să fie adevărate. În concluzie, acest caz demonstrează ce se întâmplă când apar probleme în “paradisul orientaţilor şi al descurcăreţilor”, pentru că atât domnul ofiţer superior cât şi doamna hărţuită se încadrează perfect în această categorie. Un alt amănunt ce confirmă aceste zvonuri este chiar măsura luată împotriva ofiţerului respectiv, care doar a fost retrogradat (şi-a pierdut funcţia de şef). Mă îndoiesc că dacă vreun poliţist de rând, fără vreun înger păzitor prin minister, fie el agent sau ofiţer, ar fi comis astfel de bravuri ca ale şefuleţului de la Blaş, nu ar fi fost dat afară pentru prejudiciile de imagine aduse instituţiei.

Revenind la conferiţa de presă privind aceste evaluări, ne putem convinge că a fost o măsură pompieristică generată de manipularea din presă, care a generalizat şi a indus ideea că ar fi vorba despre un adevărat fenomen, deşi se discuta despre un caz izolat intens mediatizat, plus câteva fabricate de ziarişti, cum a fost cel al bucătăresei disponibilizate de la şcoala din Slatina, ce nu a fost niciodată poliţistă, dar a găsit momentul oportun să iasă puţin în faţă şi să spună că a fost dată afară abuziv. Oare a primit şi ceva recompense materiale de la ziarişti pentru a se face de râs la televizor? Nu ştiu, doar întreb …

Această “grozavă măsură” luată de strategii din minister, ce avea scopul de a linişti mass-media, a făcut mai mult rău decât bine, în special colegelor ce au primit ştampila unor femei slabe, lipsite de apărare şi abuzate zilnic. A indus în percepţia publică senzaţia că ar fi vorba despre un fenomen. Iar omul de rând astăzi trăieşte cu această senzaţie, din moment ce a văzut că ditamai ministerul a luat o astfel de măsură, în loc să spună încă de la început că este vorba despre câteva cazuri izolate. Această conferinţă de presă nu se va mai bucura de atâta mediatizare, iar omul de rând va rămâne cu imaginea titlurilor manipulatoare ce începeau cu “poliţista violată …” şi cu senzaţia că în poliţie este un adevărat dezmăţ sexual. Ceea ce nu are nicio legătură cu realitatea. Iar această stare de fapt, psihologii din minister ar fi trebuit să o cunoască în mod normal, fără a fi necesar un astfel de circ al evaluărilor, pentru că asta trebuie să fie o sarcină de serviciu cu caracter permanent. Numai că, din moment ce l-au sfătuit pe ministru atât de bine încât a luat această decizie de evaluare la grămadă a poliţistelor, avem încă o dovadă că cei ce elaborează politici publice se comportă ca nişte autişti şi trăiesc acolo sus în lumea lor.

Mai mult decât atât, aceşti strategi le-au băgat sub nas nişte discursuri jenante ministrului şi şefului poliţei, prin care ne comunică faptul că evaluările au fost mult mai complexe şi au urmărit o gamă largă de probleme, dar se contrazic tocmai prin rezultate şi dovedesc că au fost nişte evaluări formale şi lipsite de vreo eficienţă. Singurul lucru pe care l-au reuşit aceste evaluări este murdărirea nedreaptă a imaginii tuturor colegelor mele, ce majoritatea sunt femei serioase. Şi e suficient să privim declaraţia domnului ministru Radu Stroe, care menţionează încă de la început o concluzie conform căreia în Poliţia de Frontieră, Jandarmerie şi la Pompieri nu există cazuri de discriminare sau hărţuire!? Yeah right! Trebuie să fim naivi să credem aşa ceva! Vă dau un singur exemplu, discriminarea poate fi şi pozitivă, atunci când femeile sunt protejate, nefiind convocate la anumite acţiuni din timpul liber sau în toiul nopţii, ori alte activităţi ce implică un grad mai ridicat de risc, unde şeful preferă să nu trimită femei, filtre ce se efectuează în condiţii vitrege şi exemplele pot continua … Tot discriminare este şi aceasta, numai că este una pozitivă, iar specialiştii ar fi trebuit să le identifice în aceste evaluări din moment ce au fost atât de complexe! Discriminarea pozitivă a existat şi va exista peste tot şi în orice instituţie, chiar dacă nu este percepută ca fiind ceva negativ sau este firească până la un anumit nivel. Dar acest verdict categoric ce spune că nu există discriminare sau hărţuire decât în poliţie, dovedeşte că în celelalte instituţii încă se funcţionează după canoanele vremurilor de mult apuse, sub teroarea grijei de a nu supăra comănduirea, precum şi că evaluările făcute de aceşti psihologi sunt doar maculatură, fiind lipsite de vreo urmă de eficienţă sau profesionalism.

Să sperăm ca domnul ministru de interne nu se va mai lăsa intoxicat de strategii autişti din minister şi nu va mai apela la astfel de măsuri disperate, menite să prostească pe faţă ziariştii ahtiaţi după circ şi scandal. Ministerul putea foarte frumos şi uşor, încă de la început, să implementeze o nouă regulă sau sistem prin care colegele ce se simt hărţuite sau discriminate să poată semnala acest lucru direct forurilor superioare, renunţându-se la sistemul rudimentar şi falimentar de tip militar, ce transformă şeful indirect într-un fel de guru atotştiutor, deţinător al adevărului absolut. De asemenea, mai sper ca procurorii şi judecătorii să facă curăţenie, astfel încât atât ditamai ofiţerul superior ce refuza testarea alcooltest, cât şi doamna ce şi-a adus aminte că a fost silită după câţiva ani, să fie condamnaţi şi să fie îndepărtaţi din această instituţie.

Şi poate n-ar fi rău să se mai reducă din numărul pseudo-poliţiştilor psihologi din centrul ăla, unde prind fluturi într-o veselie, tocând inutil o grămadă de bani, numai pentru a debita aberaţii ca: “sistemul de avertizare timpurie” şi alte asemnea tâmpenii, din moment ce şi-au dovedit ineficienţa în nenumărate rânduri. Chiar şi acum recunoscând-şi sigurei inutilitatea, tocmai prin această declaraţie: a necesităţii cooptării unor experţi străini la acest nou “proiect”  (încă un motiv pentru nişte plimbări prin străinătate, la diverse seminarii obscure pe banii ministerului).